Privirile ce-împrăștii
sunt ca furate mie,
dar nu-i furt ce nu-mi dărui când vreau foarte.
Cum saturi însă bestii
eu stând în sărăcie,
e-o crimă, fiindcă mă-nboldești spre moarte…
Amor, de ce faci parte
nătângilor pe lume
din darurile-i nalte
și nu le dai anume
la cei ce-or să tresalte?!
Ah, dac-ai face-o-încalte,
cum nu-i lăuntric, hâdă și posacă,
în timp ce mă iubește să nu-mi placă!
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.