153 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Matricea își așteaptă
argintul ei și aurul topite,
ce apoi, dezlipite,
scot lumii fețele desăvârșirii;
eu aurul iubirii
îi torn dorinței, aptă
de-a prinde frumusețile-i măiestre
spre care se îndreaptă
viața mea ce-așa fragile este.
Din înălțimi celeste,
pe-nguste căi când doamna mea coboară
în mine, ca să iasă, mă omoară.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.