155 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Destinu-mi și splendorii tale raiul
au, doamnă, felurinde
urmări, spre-a mă deprinde
între amar și dulce să-mi duc traiul.
Dar când blândeții straiul
îmbraci, și-arăți afară
splendori dorinței mele arzătoare,
ca zbuciumul și vaiul,
plăcerilor dușmană,
mă asuprește soarta și mă doare….
Iar când ești, invers, binevoitoare
și sufletu-ți ascultă,
atunci nu-i milă multă!
Din râs în plâns, extremele contrare,
nu-i loc s-aline suferința-mi mare.




din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.