156 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

La diadema ta strălucitoare
nu poate om să-ajungă,
pe-o cale-abruptă, lungă,
de nu-i arăți, smerită, curtenire:
urcușul crește, vlaga-n mine moare
și răsuflarea-și află-n drum oprire.
Înalta-ți strălucire
sus vrea s-o știe sufletu-mi, comoară,
vrăjit de înălțimile celeste;
dar ca să aflu-n vraja-ți fericire,
eu te implore: coboară
pân' unde-ajung… În mine pace este,
căci tu ghicind aceste,
îți vei ierta că am urât suirea,
punând în coborârea ta iubirea.



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.