160 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Când o bunăvoință mare leagă,
putând și morți la viață să deștepte,
când stă spre tine veșnic să se-ndrepte,
ce plată pe datornic îl dezleagă?

Plătindu-și însă datoria-ntreagă,
el n-ar putea nicicând să mai aștepte
întoarcerea bunăvoinței drepte,
prin schimb aceasta vrând să se-nțeleagă.

Ca mila voastră, doamnă, să rămână
mereu asupra mea, prefer urâta
și osândita nerecunoștiință.

De-am fi egali nu mi-ar fi stăpână
aceea pe care o iubesc atâta,
izvor de veșnică bunăvoință.



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.