17 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

O, inimă ce milei stai departe,
la coajă dulce și la miez amară,
credința ta în vreme stă să piară
ca floarea ce ar răsări prin marte!

Aleargă timpul, ora ne împarte
otrava care-ncetișor omoară;
Noi fân suntem, el coasa ce doboară.
……………………………………………………

Credința-i scurtă, și cu ea se duce
și frumusețea, cum o vrea păcatul
prin care tu mă nărui în pierzanii.
…………………………………………………..

Cum între noi ar face cu toți anii.



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.