De mii de ori am fost rănit de moarte,
nu doar învins de tine-odinioară:
şi azi, cu tâmpla albă, -a doua oară
să cred făgăduinţele-ţi deşarte?
De câte ori nu m-ai legat ca-n toate
şi dezlegat şi-mpuns în coaste iară,
încât cu greu mă regăsesc şi-amară
de-atâta plâns mi-e viaţa asta foarte!
De tine-Amor, mă tânguişi cu tine
vorbesc, acum că ţi-am scăpat din mreje.
Să tragi cu arcu-în gol ce-ţi foloseşte?
Securea-i de prisos şi e ruşine
s-o-nfigi cu dinadinsul în găteje
ori să goneşti un om ce-abia păşeşte.
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.