232 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Nu altfel decât mine se îndreaptă,
cu greu lăsând să-l poarte,
târâtul către moarte
de o necruțătoare judecată;
la fel eu: grabnic moartea mă așteaptă
doar dac'oi duce-o viață mai înceată….
Amor, nu ca răsplată,
o oră de veghere
îmi dă-ntre două amenințări semețe:
de-o parte o săgeată –
speranță în scădere,
de alta foc la stinsa-mi bătrânețe.
Ce rău mai mic e? Totuși, cu tristețe,
mă tem, Amor, de-a ochilor virtute:
cu cât vii mai târziu ucizi mai iute.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.