251 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Preadulcea, nesfârșita curtenire
pe sufletul curat, fiind prea multă,
e-o apăsare grea și o insultă,
că nu mai pun preț pe-nsănătoșire.

Acel ce-ți prinde aripi țese fire
și-înăbușă cu o rețea ocultă
iubirii flacăra și n-o ascultă
când ea și-ar vrea mai vie strălucire.

Deci dă, Luigi dragă, iar lucirea
prime, salvatoare mie,
și apăr-o de vânt și-amenințare.

La supărări eu uit îndatorirea,
căci într-o vrednică prietenie
mii de plăceri nu șterg o tulburare.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.