254 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Bătrân și greu, de-acee,
ca gruel către centru,
spre a mă-ntoarce-ntoarce pentru
eterna tihnă care stă-n Idee,
mi-ntinde cerul cheie.
Amor o răsucește
și drepților deschide pieptul ei;
stricarea o încheie,
mă-nalță îngerește,
bătrân și slab la rari și semizei.
I-s date-astei femei
dulci grații unice, de-așa valoare,
că viață-și dă cine pentru ea moare.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.