257 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

De ce i-e scris așa de rar să-apară
lăuntricei văpăi ce, cu bazaltul
credinței, îmi dă aripi și înaltul,
căci numai prin puterea ei nu zboară?

E tot mai mare timpul ce separă
un sol dorit al dragostei de altul,
și tot mai aspru patimii asaltul,
cu cât mai rar ne mistuie în pară.

Distanța-i noapte, ziuă mi-e văpaia:
mă-ngheață prima, mă aprinde-a doua
cu foc ceresc, iubire și credință.



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.