Când un copac e smuls din rădăcină,
desprins de sevele ce-l înălțară,
ori se usucă, ori, în timp de vară,
se-aprinde când e arșiță haină.
La fel și biata-mi inimă străină,
trăită-n plâns, hrănind-o jar și pară,
azi, când e din sălașu-I scoasă-afară,
ce rău n-ar omorî-o fără vină?
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.