Norocul, ce-a ştiut prea mult zăbava,
el, ce de tineri nu prea ne răsfaţă,
mă întristează căci, bătrân, în faţă
n-am ani la bucurii... Aştept izbava.
Dar cerul dacă-i bun, iubirii lava
nu vrea s-o port când anii mă vor gheaţă,
căci ard pentru-o femeie. Tristă viaţa:
mi-i plânsului matura vârstă sclava.
Chiar dacă trec de pragul bătrâneţii
şi soarele-mi stă gata să apună,
iar bezna rece locul ia văpăii,
cum ne-arde-Amor la jumătatea vieţii
(şi-aşa e, căci ard vârstnic), doamna bună
sfârşitu-mi facă-l jumătatea căii!
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.