Amor, dacă eşti zeu,
nu poţi să faci ce vrei?
Fă-mi astăzi cu temei
ce, dacă-aş fi Amor, ţi-aş face eu.
Nu se cuvin mereu
speranţe de aleasă
splendoare, cui în moarte se afundă.
Te-aşază-n locul meu:
plăcut e ce te-apasă?
Îţi creşte chinul mila de-o secundă...
Dar mintea-ţi mai răspundă-mi:
când moartea-i aspră la cei mizeri, cum e
la cei ce sunt pe a fericirii culme?
vezi mai multe poezii de: Michelangelo