Icoana voastră, doamnă peste fire,
cum pieptul mi-a fost dat mult timp s-o poarte,
azi când gândim la moarte,
Amor, prin drept, în suflet să v-o sape,
încât cu fericire
a humei temniță să se îngroape…
Prin vânt ori calme ape,
cu-astfel de semn, figura
vă fie cum pentru vrăjmași e-o cruce:
În cerul de-unde v-a furat natura,
model, la îngeri iarăși vă veți duce
și vă vor reproduce,
ca spiritual învăluit în carne
cu chipul vostru-n lume să se-întoarne.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo