268 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Când vârsta-mi ia dorința
ce n-aude, nu vede,
la moartea ce succede,
bătrân de tot, îmi aflu-obișnuința.
Cum sufletul credința
în nevăzut și-o are,
de chipul tău frumos mă-ndepărtează
ca de-o cumplită, doamnă, rătăcire.
Amor, îndepărtare
de adevăr, cutează
cu foc și cu nădejdi, zicând: nu-n fire
umană stă iubirea…



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.