272 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Redă-mi în suflet clocot orb de ape
şi chipului virtutea ca să pară
un înger, ca în vremi de-odinioară,
când frâu' învăpăierii sta să-mi scape!

Şi oboseşte-mi paşii, ce-s aproape
Împleticiţi de-a anilor povară,
iar de mă vrei din nou, în piept dă-mi pară
şi lacrimi adă-mi iarăşi sub pleoape!

Dar de-i adevărat, Amor, că viaţa
îţi duci cu-a' noastre lacrimi dulci-amare,
într-un bătrân speranţa nu-ţi mai pune:

mi-e sufletul spre-alt ţărm întors cu faţa
şi-mi este pietatea apărare:
cu greu mai scoate flăcări un tăciune.



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Și eu sunt fascinată Anastasia de personalitatea lui! Cu drag. O să mai pun din el! Sigur!
Gerra Orivera
joi, 08 octombrie 2015


Mulţumesc mult pentru aceste minunate poezii a marelul Michelangelo
Anastasia
joi, 08 octombrie 2015