În ochii tăi frumoși din cale-afară
iubire-ai mei n-aflară,
ci viață și pieire, împreună;
pe cât n-o simt, povara se răzbună;
mă nimicește, mă arde;
iar pe de altă parte;
dureri îmi dă pe cât sper îndurare.
Iar când în cugetare stă răul,
binele îndată vine.
Ce straniu chin în mine!
Din asta nu mă sperii:
găsind eu în mizerii
plăcere-aici, unde nu-i bine,
durerii calea-n chin i-o voi aține.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.