58 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

De-ar vrea dorința de etern, ce-alege
și-nalță gândul, gândul să-mi audă,
aripi prinzându-i, nu ar mai fi crudă
domnia celui ce-n iubire-i rege…

Dar cum e veșnic sufletul prin lege
și-n lume trupul timp prea scurt asudă,
nu poate simțul, cu oricâtă trudă,
esența sufletului s-o dezlege.

Deci cum va fi-nțeleasă râvna-mi castă,
ce-aprinde și îmi mistuie lăuntrul,
de-acel ce-n altul doar pe el se vede?

Viața cu signorul mi-i nefastă,
el ascultând minciunilor tumultul…
O, minte cel ce-n adevăr nu crede!




din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.