98 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

De ce-aș mai stinge apriga dorință
în plâns și-n mohorâtele-mi cuvinte,
când tot îmi dă chin cerul drept merinde
pentru vecii? Nu-i vană străduință?

De ce-aș râvni să trec în neființă
când tot mor! Deci, în ora morții sfinte
prea mare beznă nu-mi va sta-nainte,
că-orice plăceri îmi stau sub suferință.

Deci, cine-mi va sta-n suflet (doar durerea
iubirii n-o pot ocoli – vrea cerul),
vecin cu suferința și plăcerea?

Cum fericit sunt eu, prizonierul,
minune nu-i când, dezarmat, mi-i vrerea
prin arme să mă lege Cavalerul!


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.