Ce-i viaţa ta, iubito? şi-a ta plată?
E ploaia care-n lac se duce toată!
Ce-i viaţa ta, iubito? ce-ai pe lume?
Am vântul care bate sus pe culme!
Şi viaţa oare cum ţi se-nnoieşte?
Ca umbra care-n peşteră trăieşte,
Ca ploaia care-n lac se duce toată,
Ca vântul care bate sus pe culme,
Ca umbra care-n peşteră trăieşte!
Căci lacrimi sunt în ploaia care cade
şi vântul de suspinul lui se-agaţă,
tristeţea umbra în ascuns o roade
şi ploaie, vânt şi umbră-nseamnă viaţă.
vezi mai multe poezii de: Miguel de Unamuno
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.