Tu, Cel deasupra judecății mele, mele,
De care însă sufletul mi-l leg,
Mă iartă că nu pot să te-nțeleg
Și-ți cer lumină cu-ntrebări rebele:
De ce-ai zvârlit în gol noroi de stele
Și-n noapte golul l-ai zvârlit întreg,
Absurd și mut, de nu știu să dezleg
Enigma ta ascunsă-n toate cele ?
Iar dacă sunt la fel cu chipul Tău,
De ce sunt mic și mărginit și rău,
Când tu ești bun, nemărginit și mare?
Și dacă toate-s după cum voiești,
De ce-mi pui crucea minții în spinare
Și pe-ndoiala mea mă răstignești ?
vezi mai multe poezii de: Mihai Codreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.