Stăteam seara la fereastră,
Iar stelele prin ceaţă
Cu tainică dulceaţă
Pe ceruri izvora.
Citeam pe-o carte veche,
Cu mii de negre gânduri
Şi literele-n rânduri
Prinsese a juca.
Jos lacul se-ncreţise
Sub purpură târzie
Şi valuri verzi de grâie
Se legăna pe lan.
O stea din cer albastru
Trecu a ei icoană
Din faţa apei plană
În fundul diafan…
Şi cred pe înţeleptul
Ce-l văd că-n carte zice
Că-n lume nu-i ferice,
Că toate-s năluciri…
Deodată la ureche-mi
Aud şoptind copila…
Iar vântul întoarce fila
Cu negrele gândiri.
©Mihail Eminovici(Eminescu)
vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
doar..copila..l-a mai trezit din visarile lui,..
foarte frumoasa..
cu drag,
danab
sâmbătă, 19 septembrie 2015