Când trece vântişorul - Mihail Lermontov

Când trece vântisorul prin auritul grâu,
Si-şi leagană verdeata pădurea racoroasă,
Din umbra dulce-a frunzei sub cerul albastriu
Voios îmi râde pruna cea dulce şi gustoasă.
Ori când de sub o tufă, în dulcea primavară,
În ceasul diminetii, în rumeneala serii
Prietenos priveşte frumoasa lacrimioară,
Argintul viu scăldându-şi în roua primăverii.
Când pâraiasul rece, scurgându-se prin vale,
Soptind, ma acufundă în visuri şi uitare,
Poveşti îmi povesteşte de pacea tării sale
De unde el porneşte, cântând fară-ncetare.
Atunci mai încetează a mea neliniştire,
Speriată grija zboară din bietul piept al meu,
Atunci pricep că este în lume fericire,
Iar sus în cer albastru îl văd pe Dumnezeu.



vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.