Când nu te văd, ce nu ţi-aş spune!
Şi când te văd, vreau să te-ascult!
Dar, aspră, taci. N-ai vorbe bune.
Şi tac. Ce pot să fac mai mult?
Nemăiestritu-mi glas nu poate
Să-ţi umple mintea c-un cuvânt.
O, ce ridicole-ar fi toate,
De n-ar fi triste, precum sunt!
vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.