Pe ceruri, în noapte, un înger zbura Cânta despre drepţii cu albe veşminte Ducea către lumea aceasta de jale Şi vreme-ndelungă, prin lume, cu dor
Şi-un cântec din ceruri cânta.
Şi lună, şi stele, şi norii pe vânt
Uimiţi ascultau acel cânt.
Din umbrele raiului sfinte.
Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l -
Şi neprihănit era cântul.
Un suflet în braţele sale;
Iar cântul rămase în sufletul crud
Uitat în adânc, neştiut.
Tânji într-un chin arzător,
Nestinsă de tristele omului plângeri,
Cântarea aceea de îngeri.
vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov