traducere de Victor Felea
Pe Niprul furtunos, pe-o neagră stîncă,
Un tînăr arbore trăieşte;
Nici zi, nici noapte vîntul n-are-astîmpăr
Şi fără milă-l chinuieşte,
Îi smulge frunza, spre pămînt l-abate,
Dar apelor să-l dea, nicicum nu poate.
Aşa-i şi omul trist lovit de soartă;
Deşi dorinţele-i sînt mute,
Sub lună singur mohorît îşi poartă
Ruinele vieţii lui trecute;
Nădejdile-i silit să le gonească,
Iubind, să-i fie teamă să iubească!
vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.