Cu vuiet şi zgomot torentele trec,
şi unul pe altul ca-n luptă se-ntrec;
Le place mişcarea ş-a undei lăţime,
Le place răceala, ce dă prospeţime;
şi oamenii astfel în şir necurmat,
Pe calea vieţii se scurg ne-ncetat;
şi cred că au inimi, dar a lor căldură,
Ca torentul rece-i egoism şi ură.
traducere de Alecu Donici
vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.