Mintea mea poate fi goală - Caianemus
Poezie adăugată de: Caianemus

    sâmbătă, 08 aprilie 2017

Mintea mea acum e goală
Să consum a mea cerneală
Cum pățeam la început
De nu știam cum să m-ascult.

Revărsându-mă pe coală
Ne-ntrerupt cu a mea cerneală
Nu știam c-o să apară
Liniștea și-o minte ușoară.

Tumult mare-n minte era
Cuvinte alese răsăreau -
Ca o explozie se simțea
Dacă nu scriam ceva.

Când cuvintele-apăreau
Ca-n înghesuială eram
De idei noi ce trăiam
Chiar în timpul ce scriam.

Se-ntâmpla să-mi fugă fraza
Pomenindu-mă într-alta
Ca s-apară iar din nou
Când scriam altceva nou.

Pe o coală de hârtie
Fără sens scriam cuvinte,
Le păstram pentr-un moment
De-ale gândi de ce-au venit.

Acum e liniște mare
Și plăcut ca niciodată,
Pot să fiu-n acest moment
Să-l trăiesc cât mai intens.



vezi mai multe poezii de: Caianemus




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.