Feericul dezastru - Mircea Dinescu
Adăugat de: Adina Speranta

Nicicând peste puhoaie nu se va revolta
floarea ţâşnită numai de paradă,
e ca şi cum intrând în casa ta
uşa ţi s-ar deschide tot în stradă.

Naivii cred, vai mie, că cel ce-a traversat
în fugă râul zilei poate-i trimis de stele
nebănuind mătasea din trupuri de-necat
ce-i sprijină sub ape picioarele-i prea grele.

Şi-o piatră dacă noaptea o laşi la ţărm vei şti
că mâine-n zori tot piatră închisă-n sine şade,
cândva sfidam talazul cu plete aurii,
acum când pipăi norii, numai cenuşă cade.

Dacă-n prăpăstii sigur voi fi zvârlit, mă-ncânt
de flora ce-mpânzeşte pereţii-n verticală,
mai bine hoţ de fluturi şi vânzător de vânt,
decît proprietarul vâlcelelor cu smoală,

căci stăm de mult cu toţii la masa nimănui
şi-oricum cel singuratic tot pentru noi disperă
când bate-n geam cu-o roză, când plânge în statui,
când moartea-i poartă tandrul surâs la butonieră.



vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.