Joc de noroc - Mircea Dinescu
Adăugat de: Adina Speranta

Pe sub castani adie evul mediu
cu zaruri ce-mi pocnesc în față lent,
îmi joc și eu în senzual asediu
carnea de smochinit adolescent.

Dinspre mansarde dangătul de linguri
topește ora pașnică în ceai
insinuind prohodul celor singuri
pe lângă moartea cărora treceai.

O, trupul tău lucrat febril cu forja,
lemn muieratic aclamat de vulg,
patul otrăvitor al papei Borgia,
mă-mbie-ntre valtrapuri să mă culc,

fată de cartier, inconștientă,
surpând cetăți de aer sub picior,
nebănuind prin iz de ceai de mentă
surâsul meu aproape necrofor.



vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.