Privighetoarea secolului XX - Mircea Dinescu
Adăugat de: Adina Speranta

Din fiecare veac coboară un cal să ronţăie statui,
zadarnic încercaţi să-mi puneţi pe limbă lipitori abstracte,
orgoliul meu e să-mi plimb rana într-un vagon de clasa-ntâi,
norii ghimpaţi să-i trec în silă ca îngerul lipsit de acte

apoi să car pământ cu gura peste oraşele din zori,
în piei de iepure ghitara să mi-o îmbrac, să vină câinii,
s-aud cum rup din ea şi pieptul să-mi cadă între cerşetori
ca o monedă azvârlită de sus, din turnurile pâinii.

Hai, seceraţi genunchii iernii să nască numai vineţi fulgi,
un dans de gropi se-ncinge-n ceruri de parcă m-ar chema la nuntă,
forţaţi un trandafir să are, tăiaţi-i unghiile lungi
şi-mbălsămaţi privighetoarea, căci, vai, privighetoarea cântă!



vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.