Ultimul ceai - Mircea Dinescu
Adăugat de: Adina Speranta

Întîi ți se dă corpul doar ție cu chirie
până pricepi că-s sute de locatari în el.
Penibil ca o gloabă ce intră-n fierărie
c-ar vrea dintr-o potcoavă să-și toarne un inel
o să te joci o viață de-a butlerul cu lordul
ce-ți hăituiește vulpea pitită sub buric,
te duci la spițerie că te trimite cordul
să-i iei anticolivă și prafuri antidric,
o să-ți păzești vezica și-o să te-nchini fățarnic
când treci pe lângă sfânta ta boală de plămâni
și țucălar și moașă și bonă și paharnic
o să-ți petreci la groapă ciolanele auguste
cu morga unei rude sosite din Șanhai
și-or năvăli săracii pe tine să îți guste
esența translucidă din ceștile de ceai…

Ce tristețe elegantă! Ce plâns melodios!



vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.