Ușa - Mircea Dinescu
Adăugat de: Adina Speranta

Cum stai culcat pe malul apei negre
simți musca verii cum îți dă târcoale
și nu e greu să-i descifrezi mesajul:
ți-a amintit că duci un hoit în cârcă.
Atuncea din senin ți se năzare
că urcă-un pachebot cumplit pe Dunăre
trosnind la-ncheieturi ca un imperiu,
târând în urma lui păduri și poduri,
cirezi și case, turle de biserici
lipite precum melcii de carenă,
un pachebot parcă mânat de-o lege
firească totodată și absurdă,
cu burta plină de copii de țară
să-i verse ca pe icre la izvoare.

Trezit de pleoscăitul vreunei sticle
zvârlite de-un bețiv certat cu fluviul
sau de sirena fabricii de zahăr
te-ntorci tăcut în camera ta strâmtă
și-ncerci să-njghebi un lucru din nimic,
să încleiezi o ramă la tabloul
al cărui pictor nici nu se va naște
sau și mai clar:
chiar să fixezi o clanță pe-un perete
în care nu există nici o ușă.



vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.