înțelesul unei zile ca asta, în care nici n-am intrat
în încăperea cu multe cărți pe care să le deschid
la întâmplare, să citesc câteva rânduri - (și un soare lichid,
adică de înserare de vară, să lumineze întunecat
imaginea mea lăuntrică, în care să fie vorba de ea).
deci, n-am făcut aceste mișcări ale jocului
meu, pe care îl joc înăuntrul locului
și timpului, mereu făcute - nu-i așa - sensibile pentru inima mea.
a soarelui acesta de seară - capătă un rost,
o zi albă - în care ea nu a existat? nu - căci, iată
că și fără a respecta regula jocului - în lumina înceată
a soarelui acesta de seară - capătă un rost,
totul, un înțeles adică - și înțelesul acesta depinde de ea,
cum și-a înclinat o clipă capul pe umăr - surâzând de abea.
vezi mai multe poezii de: Mircea Ivănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.