Joc de șah - Mircea Ivănescu
Adăugat de: Adina Speranta

Sau se poate face un colind sentimntul acesta mișcător
ca al apelor unei mlaștini, de unde noaptea numele ei
dansează încet ca o ceață. Pot sta în fața a două închipuiri
încremenite în două jilțuri cu speteze înalte
și ascultându-mă. Și eu ca în fața Curții, cântând
amintiri disonante (care nu mai au nicio legătură cu ea),
dar care, asemenea unei melopei, își termină fiece stanță,
cu numele ei. Și ei mă ascultă
(dar eu sunt într-o stare de spirit melodică,
cum mi-a spus bătrâna fluidă a chipurilor ce mă ascultă,
așteptând, cu mâinile sprijinite
de rezemătorile sculptate - și degetele ei urmăresc
inciziile încurcate în lemn, ca niște vorbe încete).
Dar eu i-am spus într-o seară fetei cu încheieturi subțiri
și voce fărâmicioasă - de care rar îmi amintesc,
fără emoție continuată - i-am spus
”în paharul acesta, prea mult deschis la gură
ca să-mi placă, este o băutură melodică”.
Și ea a băut, și s-a scuturat lent
- fîră să participe la gest. Eu pot povesti despre asta acum
și, asemenea regelui și reginei într-un joc de șah,
ei mă ascultă în scaunele lor lent sculptate.
Dar cea despre care eu povestesc cu vorbe ocolite
pentru ei nu e reală.



vezi mai multe poezii de: Mircea Ivănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.