Marele prieten cu pălărie al lui mopete vorbește
tare, ca să-i ridice moralul lui mopete, care e asediat,
de mari păduri de tristețuri, în fiecare
copac, spânzurat câte un schelete al gîndurilor lui mopete
plutește prin aer spre bruna rowena în câte o sarabandă bizară.
marele prieten cu pălărie nici nu știe ce drame
sufletești se produc în mopete, și în rame
de indiferență adânci peisaje de suferință înconjoară.
și nici chiar prietenul lui mopete care
îl citează pe pictorul vasile nu are
o părere prea bună despre disperările lui mopete.
cu atât mai puțin bunul și înaltul prieten al lui mopete,
cât despre bruna rowena, ea lui mopete nici nu-i
acordă surâsurile ei incerte.
vezi mai multe poezii de: Mircea Ivănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.