Un OZN ce vizitase Terra
Ca să culeagă date de pe sfera
Cea mai albastră, mai scânteietoare,
S-a înturnat prin spaţii siderale
În lumea lui din care a plecat...
- Ei, ce impresii Terra v-a creat?
Cu atmosfera ei oxigenată
Se pare că e bine populată.
Ce fel de vietăţi sunt pe Pământ?
Ce fac? Ce dreg? Sunt blânzi? Sunt răi? Cum sunt?
- O, voi prea înţelepţi conducători,
Sunt oameni, tot ca noi şi muritori.
Au mări, oceane, un pământ fertil,
Dar mulţi au, vai, o minte de copil.
Ba, dacă judecăm după ce fac,
Chiar s-au prostit în cel din urmă veac.
Sunt mici la suflet, răi şi mincinoşi,
Scandalagii notorii, ranchiunoşi,
Prea leneşi, egoişti, apucători,
Nemulţumiţi şi veşnic cârtitori,
Avari, făţarnici, foarte plini de ei,
Răzbunători şi uneori mişei.
În plus...
- Ajunge! Ne-am fost lămurit!
Tabloul prezentat pare cumplit!
Prin ce tertipuri, tainice mijloace,
Mai reuşesc să vieţuiască-n pace?
- Păi tocmai asta e, nu reuşesc.
Se ceartă între ei, se războiesc,
Din te miri ce, se isc-o vâlvătaie
Şi-o pricină majoră de bătaie.
- N-au pauze?
- Ba da, dar nu prea vaste...
- Şi-n pauze ce fac?
- Fac bancuri proaste,
De care râd cu gura la urechi...
De fapt avem vreo câteva perechi
În navă, capturate de pe Terra...
- Nu-i vrem, că poluează atmosfera!
Mai bagă vreo zâzanie între noi
Şi ne trezim în stare de război.
Duceţi-i înapoi, că nu ne plac!
O să-i mai studiem un sfert de veac...
vezi mai multe poezii de: Mircea Manolescu