Romanţa unui om dintr-o bucată - Mircea Manolescu
Adăugat de: Mihai_Manolescu

Eu sunt un om dintr-o bucată,
Dintr-o bucată
De săpun!
Alunec,
Mă strecor prin viaţă,
Zâmbesc slugarnic, mă supun
Ascultător şi maleabil,
Bonom,
Făţarnic,
Jovial
Considerat prin excelenţă drept funcţionarul ideal.
Nu ies nicicând în evidenţă. Iubesc anonimatul care
Sub masca mediocrităţii îţi lasă spaţii de mişcare.
Dar linguşesc, căci linguşeala
Făcându-şi zi de zi prezenţa
Se mai impune, câteodată, înlocuind chiar competenţa.
Eu n-am coloană vertebrală,
Opinie
Sau caracter.
Decât păreri contradictorii, părerea şefilor prefer...
Ea poate fi influenţată
C-o anonimă oarecare
Ce seamănă suspiciune şi când nu i se dă crezare.
Instinctul meu de parvenire, dublat de trainice ambiţii,
M-ajută să răzbesc în viaţă prin fel şi fel de exhibiţii...
Eu mă preling ca undelemnul în cea mai fină crăpătură!
Încet, tăcut,
Abil, tenace,
Insidios fără măsură.
Şi totuşi, cu această gamă de prea făţarnice tertipuri
Şi-n ciuda iscusinţei mele de a-mi compune multe chipuri,
Ceva a început deodată să scârţâie în balamale:
Nu mi se mai acordă credit
Şi piedici mi se pun în cale.
Rostogolit în apa demnă, a vieţii, nu mă mai opun...
Mă voi topi curând,
Adio!
Vă spune omul
De săpun.



vezi mai multe poezii de: Mircea Manolescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Sunt convins Mirela că tata ne zâmbeşte dintre stele, de fiecare dată când îi citim poeziile.

Cu drag,
Mihai_Manolescu
vineri, 23 octombrie 2015


Superbă, ca de altfel toate poeziile sale ! Mulțumesc pentru că îmi dai ocazia să le citesc, pe unele dintre ele, să le recitesc.
Cu drag,
mirimirela
vineri, 23 octombrie 2015


Mă bucur Dana că ţi-a plăcut această poezie şi că o găseşti, la fel ca şi mine, ca fiind încă de actualitate, chiar şi după aproape 30 de ani de când a fost scrisă.

O să revin şi cu alte poezii de-ale tatălui meu,
Mihai_Manolescu
vineri, 23 octombrie 2015


Se spune că fiecare naş îşi are naşul... ulciorul nu merge de multe ori la apă... minciuna are picioare scurte.. iar omul se mai încurcă în măştile lui..
Poezia e foarte frumoasă.. am citit-o de când ai postat-o.. numai nu am reuşit să comentez atunci... transmite o realitate a zilelor noastre în care trăim.. aşa a fost dintotdeauna: omul "săpun" face de toate.. numai bune nu.. dar îşi are şi el vremea lui, timpul de credibilitate...
Mulţumesc pentru postarea poeziei tatălui tău.. mai aştept şi altele..
Cu drag şi preţuire,
danab
vineri, 23 octombrie 2015