Eu sunt un om dintr-o bucată,
Dintr-o bucată
De săpun!
Alunec,
Mă strecor prin viaţă,
Zâmbesc slugarnic, mă supun
Ascultător şi maleabil,
Bonom,
Făţarnic,
Jovial
Considerat prin excelenţă drept funcţionarul ideal.
Nu ies nicicând în evidenţă. Iubesc anonimatul care
Sub masca mediocrităţii îţi lasă spaţii de mişcare.
Dar linguşesc, căci linguşeala
Făcându-şi zi de zi prezenţa
Se mai impune, câteodată, înlocuind chiar competenţa.
Eu n-am coloană vertebrală,
Opinie
Sau caracter.
Decât păreri contradictorii, părerea şefilor prefer...
Ea poate fi influenţată
C-o anonimă oarecare
Ce seamănă suspiciune şi când nu i se dă crezare.
Instinctul meu de parvenire, dublat de trainice ambiţii,
M-ajută să răzbesc în viaţă prin fel şi fel de exhibiţii...
Eu mă preling ca undelemnul în cea mai fină crăpătură!
Încet, tăcut,
Abil, tenace,
Insidios fără măsură.
Şi totuşi, cu această gamă de prea făţarnice tertipuri
Şi-n ciuda iscusinţei mele de a-mi compune multe chipuri,
Ceva a început deodată să scârţâie în balamale:
Nu mi se mai acordă credit
Şi piedici mi se pun în cale.
Rostogolit în apa demnă, a vieţii, nu mă mai opun...
Mă voi topi curând,
Adio!
Vă spune omul
De săpun.
vezi mai multe poezii de: Mircea Manolescu