A fi - Mircea Micu
Adăugat de: Adina Speranta

A fi peste mormântul verii,
Sedus de viață ca de-un dor,
Mânz tânar degustând lumina,
Sălbatic și nerăbdător.

Să crezi că nu există moarte,
Că morții sunt numai un fel
De fluturi adormiți de muzici
Și-nchiși în bile de oțel.

A fi uitat de toată lumea,
A fi iubit de cine vrei,
Când vin să te-ncălzească noaptea
Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un câmp uitat de lume,
De smog uitat și de mașini,
Tu singur duelând în aer
Cu săbiile unor crini.

A ști râzând, că sânul tandru
Rotit în porțelan etern
Se surpă-n el până devine
Mormânt al laptelui matern.

Și peste toate, ca un tigru,
Să treci râzând și să te minți.
Și când amenință zăpadă
Să o întâmpini cu o floare-n dinți.



vezi mai multe poezii de: Mircea Micu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.