Atat de rar si-atat de fara sens
Mai cant si eu o salcie de verde.
Orasul greu, neutru si imens
In somnolenta lui de fum ma pierde
Ca pe-o soparla circuland invers.
Ma scol in zorii zilei ca bunicu,
Sudoarea noptii ma mai tine-n frau
Privesteoglinda , eu sunt Mircea Micu
Care satul de smog si de desfrau
M-as sinucide printr-un spic de grau...
vezi mai multe poezii de: Mircea Micu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.