Sunt un vetust - Mircea Micu
Adăugat de: Adina Speranta

Cu un pix roșu scriu pe o foaie banală
Scriu astăzi ultimul poem al tristeții
Sunt desuet, recunosc. Sunt demodat, recunosc.
Așa cum nu mai sunt astăzi poeții.
Mă gândesc la Esenin, la destinul său de eșarfă
Mă gândesc la Bacovia și la umorul său solitar
Pe mine m-a despicat o secure, demult
și de aceea mă lamentez în zadar.
Eu par a fi, bunăoară,
Vetust ca o virgină la 40 și…
întrebuințez cuvinte banale, fără bravadă,
și totdeauna `nainte de a scrie
mă spăl pe mâini cu zăpadă.
Compun pe un caiet cu pătrățele
rupt dintr-un caiet de matematică
și foarte puțină gramatică.

Sunt cel mai vetust dintre voi. Urăsc orașul.
El mă va omorî într-o zi sufocându-mă.
Azi am văzut un dulău dormind pe zăpadă
și am vrut să-l mângâi și să-i spun “mă”.
Am orbit pe jumătate. Ce bine…
Mirosul mă ajută mai mult decât văzul.
Frezii, mușcate, căpșunica e Bărăgan…
Calule batrân, taci și rumegă-ți ovăzul…



vezi mai multe poezii de: Mircea Micu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.