Viziune nocturnă - Mircea Micu
Adăugat de: Adina Speranta

Am ascultat azi-noapte, vă jur că nu vă mint,
Pe când eterul nopții încremenise o clipă,
Cum îmi vorbea bunica din somnul ei de-argint
Și cum ofta bunicul pufăluind din pipă.

Era târziu, pesemne, și nu eram prea apt
De reverii celeste, dar ei mă-nconjurară.
Bunica, ea, prea sfânta, mi-l aducea intact
Pe prea-frumosul ei de odinioară.

Pe el nu-l cunoscusem, dar semănam cu el,
Era la fel de vesel ca mine și avea
Pe degetul din mijloc un inel
Sau poate firul unei negre catifea.

Murise nu demult, iertați tranziția,
Pe undeva-ntr-un loc numit Galiția.
S-au așezat la masă și s-au plâns puțin
(Se poate)

Și el, bunic, privindu-mă străin
M-a întrebat: ce vin mai bei nepoate?

Erau ciudați și miroseau a crin,
Vedeam prin ei cum ți-ai vedea vecinul
De vis a vis prin aerul puțin
Și se făcu deodată apă vinul.

Asta a fost. Geamul era deschis,
M-am ridicat să iau două pahare
Dintr-un dulap cu geamuri și sertare
Și m-am întors cu fața radioasă,
Dar eram singur și pustiu în casă…



vezi mai multe poezii de: Mircea Micu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.