Tăria unui dor nu se dezminte
și nu contează anii ce-au trecut
Atâta timp cât mi te am în minte,
a mea gândire-i dorul absolut!
A ta voință zbor ți-a fost spre creste
și ai urcat spre culmi de Infinit
lăsând în aminitiri a ta poveste
drept sinonim credinței într-un mit.
Când lumea îmi părea atât de fadă
rotind un mecanism distrugător,
la Adevăr mi te-am găsit dovadă,
exemplul de urmat, câștigător.
Tu te-ai luptat cu ale vremuri cazne
și ai răspuns c-un caracter inerm.
Unui trecut cuprins de negre blazne
tu i-ai opus curajul izoterm.
Voința ta mi-a devenit icoană.
De n-ai știut, ai fost al meu motiv
ce mi-a schimbat a sufletului goană
ce se-ndrepta spre-un hău aberativ.
Îți multumesc, acum, cu aplecare
drept multumire pentru tot ce-ai fost
Și îți urez bolnav de fermecare:
Rămâi al fericirii adăpost!
Îți multumesc, acum, cu-a mea gândire
pentru ce ești și pentru ce vei fi:
Lumina unui Vis ce-n afluire
va da splendoare zilelor pustii!
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
O poezie!
florianruse
luni, 26 septembrie 2016
Ce versuri frumoase Blacks :)
ali
luni, 26 septembrie 2016
Am lecturat cu mare plăcere
Mari
luni, 26 septembrie 2016
este un poem de calitate superioara.
deea
luni, 26 septembrie 2016
Frumos spus.Poezie pentru suflet!
Catalina.
luni, 26 septembrie 2016
"Și îți urez bolnav de fermecare:
Rămâi al fericirii adăpost!"..frumos..
"Lumina unui Vis ce-n afluire
va da splendoare zilelor pustii!"..minunat!
frumoasa poezie..asa..ca de fiecare data!
m-am bucurat,citind-o!
te mai astept..aici,la masa "frumosului".. :)
cu pretuire,
danab
luni, 26 septembrie 2016