Stăpân tu eşti prin veacuri
Cu poalele-ţi bogate,
Sălăşluiesc în tine
Ape nenumărate.
Şi susură izvoare,
Se zvârcolesc pâraie,
Se nasc iarăşi culoare
Când norii aduc ploaie.
Tu faci ca luciul iernii
Să prindă strălucire,
Iar în oamenii vremii
Tu naşti caldă iubire.
Tu laşi în urmă valea,
Şi iarăşi ne-arăţi calea,
Tu ne arunci chemarea
Dar îţi urmezi cărarea.
Dai forţă călătoare
Când oasele se-nmoaie
Dar cine eşti tu, oare,
Ce-ndrepţi a mea cărare?
La tine nu-i valoare
Gunoiul-ban sub soare
Pe tine te străbate
Doar cine are frate!
Pe pieptu-ţi se alină
Tot cel ce îi e silă
Pe creştetu-ţi rămâne
Oricine n-are nume.
La poala ta cea verde
Sunt sute de fiinţe
Iar cine nu mă crede
Se duce de le vede.
Şi aeru-ţi respiră
Şi fiţa nu-l mai miră
Şi la a ta valoare
Iar vine cu-a sa dare.
Cu al său suflet mare
Iar el străbate-o zare
Iar se coboară-n cale
Dar te vrea iar, cu jale!
Suspină după tine
O fragedă făptură
Şi doar aici e bine
Restul e foc şi ură!
Nu banul, nu vopseaua,
Nu sexul, nu luleaua,
Şi nici prostia-ţi place
Tu însă ne dai pace!
Tu linişteşti în soare
Oricare e-n mişcare,
Cu coapsele-ţi senine
Pe-oricine să-l aline.
Eşti darnic cu cel care
Străbate-a ta cărare,
Respectă a ta zare,
Forţează-a lui răbdare.
Loveşti tu însă tare
Şi dobori din picioare
Şi cel ce crede tare
Că te sfideaza... moare!
Ai râpe, ai putere,
Ai murmur de placere,
Sau geamăt de durere
În cel ce iarăşi piere.
Minune a naturii,
Dai viaţă tu făpturii
Şi inimilor moarte
Tu le grăieşti în şoapte.
Şi tot cel ce te-aude
Dă glas naturii mute
Iar inima-i tresare,
Dorind doar a ta zare!
O, tu, minune mută,
Făr’ tine viaţa-i slută
Şi toată bogăţia
Se-uneşte cu prostia!
vezi mai multe poezii de: Cosma
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Eu cred că este un alt mod de a scrie . Apreciez munca ta.
mirimirela
marți, 12 mai 2015
Cuvinte multe, poezie puţină.
Costel Zgan
marți, 12 mai 2015