Vine peste dealuri, văi, câmpii...
Pictată-n culori dulci-arămii,
Anotimp de belșug și de rapsodii,
Coboară, discret, toamna peste vii.
Vine toamna cu must de poezii,
In coji de nuci, in șoapte,
Beția strugurilor zurlii
Și oftatul dovlecilor in noapte
Din picături de struguri, teascul adormit
Se dezmorțește însetat de must...
Castanii pe alei, cu toții, au ruginit
Și pruna-nvinețită apei îi dă gust!
Și zilele trec ca frunzele defuncte,
Umbra-i mult mai lungă, leneșă, obosită,
Vântu'-ți ridică pălăria de pe frunte...
Și cuibul este gol ca o casă bântuită
Copacii despletiți de-a' vântului cânt,
Frunze ruginii după păsări zboară
Spre asfințitul roșu, printre nori răsfrânt...
Din 'naltul unui nuc, regină-i o cioară...
Suflet desfrunzit, împărtășit in brume,
In întunericul ce ne cunună la final,
Fermecați de-al musturilor-spume
Și-al nuzilor copaci in amor autumnal!
Vine toamna, ghebosul anotimp,
Și frică mi-e că ne va săruta
Cu-'ncoronata gripă, prinși in contratimp...
Așa că, Toamnă, fie voia ta!...
vezi mai multe poezii de: Ioan Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Uite semnul cum se miră,
Cântă fals a toamnei liră
Și un vânt rece zburlește
Versurile, înghesuiește
Rime, ritmuri și silabe
Și acum sunt surde, oarbe...
Ina M.
luni, 21 septembrie 2020
!
narcispurice
duminică, 20 septembrie 2020