N-a trebuit să bifăm decât o veșnicie - Gerra Orivera
Poezie adăugată de: Gerra Orivera

    luni, 14 martie 2016

*sincope florale*

n-am să mai alerg între anotimpuri să-ți prind pașii
care-și pierd echilibrul iubite
în marsupiul iubirii liniștea este pledoaria exactă că ne știam dinainte
de sunet că genezele și-au furat octavele
din vintrele noastre florale

staminele clipei ne lasă pe atrii polen de implozii

rodiei n-o să-i mănânc semințele împărțind
limba la patru asfințituri în fagurele vieții inițiez
ritual de 'nălțare după ce-mi beau răstignirile până la ultima picătură
în pupilă friabilă
dumnezeu se întoarce și sparge sânburii tainei să umple
spațiul dintre mine și eu

era glaciară este compromisă
cât pot să agăț în talpă virgină perimetrul fiecărui soare topit în celulă

cum se cuvine locuiesc
bula de nemurire unde afluenții tăcerilor tale vor sparge
codul arterelor vom fi doar noi doi și-o respirație
din ambele capete vom arde zonele albe din hărți iarba va țâșni precum
gheizere de verde din călcâie simpla atingere va dezlănțui
insomniile clorofilei
primăveri eterne ne vor sorbi buricele degetelor
orgasmice alunecări printre coastele zării
orașelor vom dizloca disperarea din ziduri iedera îmbrățișărilor
nu va lăsa nici o sete activă sub avalanșele bucuriei
ne vom îngenunchea umbrele ruga va aprinde altarele frunzei deșertul
poate să pună mâna pe lopată nu vom fi nicăieri
deși pulsul ne va-mpleti fiecărui mugur
esența

nu stricați drumurile golgotei cu bolovanii trădării

rădăcinile noastre din astre
își trag seva ne-o spun cearșafurile voluptății
înainte de-a ne absorbi transpirația vremuirilor și-a da drumul mieilor
de sacrificiu


inplacabil verdict de lumină
curcubeele îşi adjudecă partea lor de vină din frumuseţea lumii


în venele timpului primăvara detonează semințele



vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc de apreciere, Anghelus...
Gerra Orivera (autor)
marți, 15 martie 2016


Imi plac foarte mult poeziile tale!Versuri deoebit de mature..
anghelus
marți, 15 martie 2016


Dragul meu Stomff, tu știi că eu nu prea mă potrivesc șabloanelor de gândire! Cum timpul nu are dimensiuni, și cum eu cred că există doar viață perpetuă și moartea e o iluzie, eu cred că în cursul acestei scurte vieți noi trăim mai multe golgote și răstigniri - după curajul fiecăruia de a-și asuma acțiunile, transformările și reînnoirile!.... Deci da - răstignirile trebuie asumate până la capăt - fără ele nu există Înălțare, evoluție....Numai asumarea identității cu toate riscurile ce decurg de aici te poate duce în lumină!........
Mulțumesc de scanarea emoțională Stomff!
Cu drag.
Gerra Orivera (autor)
marți, 15 martie 2016


Draga mea , probabil ca esenta vietii este sa stii cum sa trieasti dupa ce ... "după ce-mi beau răstignirile până la ultima picătură". Minunata poveste!
stomff
luni, 14 martie 2016