Nădejdea
...
Dincolo de lume, o, câtă visare!
Câte speranțe duse către viitor,
Ca un râu ce curge și se varsă-n mare,
Ca să strângă-n ea nădejdea tuturor!
...
A ridicat Manole, făr de-asemănare,
Templul lui divin, clădit peste suspine,
Așa precum acela ce suferă că-l doare
Dar rabdă suferința, zidindu-se pe sine!
...
Nădejdea e ca apa curată de izvoare,
Și-alină suferința oricărui însetat
Ce n-a uitat cuvântul cel adevărat,
Că ”mântuirea vine numai prin răbdare”!
...
Nădejdea-i garanția că totul are rost,
Că-n viață nu există noroc sau întâmplare,
Nădejdea-i pentru suflet eternul adăpost,
Iar răbdarea-i calea spre viața viitoare!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.