Pârâiaşule, tu murmuri printre stâncile semeţe.
Din ce ţară eşti, de unde?
Nu-ţi văd firul printre pietre, însă glasul tău tot creşte
Şi în suflet îmi pătrunde.
Te-a îmbogăţit iubirea – tot alergi către iubită
Cu mulţimea ta de unde.
Tu nu ştii ce e odihna – poate că străinătatea,
Ah, iubita ţi-o ascunde.
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.