Sufletu-a plecat din trupu-mi: lacrimi am vărsat orbeşte.
„Unde mi te-ai dus, în tine viaţa mea sălăşluieşte.“
„Te credeam mai plin de minte, dar îţi spun prieteneşte
Când o casă e distrusă şi stăpânu-o părăseşte.“
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac